Mentoratul este un proces interpretat în mod diferit în literatura de specialitate din diferite ţări. Mentorul în educaţie ajuta studentul sau profesorul debutant şi îi oferă sprijin profesional să devină profesor printr-un proces de strânsă colaborare. În România, conform prevederilor art. 248 alin (2) din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, la nivelul fiecărui inspectorat şcolar se constituie Corpul Profesorilor mentori, format din profesori care deţin funcţia didactică şi coordonează efectuarea acestui stagiu practic de către cadrele didactice stagiare.
Profesorii îşi dobândesc calitatea de mentori dacă promovează un concurs organizat de către inspectoratele şcolare judeţene. Aceştia îşi îndruma studenţii în timpul practicii pedagocice la care participa cei ce aleg modulul de pregătire psihopedagogică şi doresc să îmbrăţişeze această carieră, în România. În alte ţări, profesorii debutanţi sunt îndrumaţi de profesori mentori în vederea dezvoltării lor profesionale, a dobândirii abilitaţilor necesare şi le oferă suport profesional de înaltă calitate, parte a curricumului pentru excelenţă.
Spre exemplu, pe un site creat de Centrul Norvegian pentru TIC în Educaţie se găsesc resurse pentru reflecţii în evaluarea propriei competente digitale. În plus, site-ul propune patru domenii diferite, anume: Comunicare Digitală, Producţie Digitală, Apreciere Digitală şi TIC şi Pedagogie. Persoanele interesate trebuie să răspundă la întrebări, iar în urma completării răspunsurilor se generează rapoarte complete pentru toate domeniile. În plus, pentru fiecare secţiune se pot vizualiza rezultatele pe un grafic, iar la finalizarea chestionarului, se va genera un raport principal în vederea continuării activităţilor, planificarea şi utilizarea TIC în scop pedagogic.
În unele tari există şcoli de mentorat, în timp ce în România au prins contur câteva concepte, după modele din străinătate şi cu sprijin explicit din afară. În România, mentoratul este un domeniu cu multe neajunsuri, termenul de mentor fiind supraexploatat. Proiectele dezvoltate până acum în vederea mentoratului, programele special concepute au creat mai mult vizibilitate pentru participanţi şi nu rezultate reale. Aşa-zişii mentori erau doar traineri cu abilităţi îndoielnice, astfel că termenul a fost compromis.
În mediul business-urilor, liderii încearcă să formeze alţi lideri, profesionişti şi antreprenori. Din păcate, există o lipsă a culturii a mentorarii în ţară, iar convingerea că scoala are răspuns la toate problemele vieţii sociale este din ce în ce mai mult pusă la îndoială. Printre materii precum matematică, biologie, chimie şi psihologie ar trebui incluse şi alte materii, care garantează productivitatea şi eficientă. În absenţa eficienţei şi a productivităţii care ar trebui asimilate din şcoală, liderii vor fi nevoiţi să înveţe prin mentorat sau prin experienţa directă.
